Servicii

Cu ce ne ocupam…

Celulele nervoase noi distrug amintirile vechi

Florin

research_neurotheology_2

Te-ai întrebat vreodată de ce întâmpini dificultăţi în a-ţi aminti diverse lucruri din trecut?

Contrar intuiţiei generale conform căreia neuroni noi înseamnă memorie mai bună, pentru orice persoană care se străduieşte să-şi conserve amintirile, regenerarea cerebrală este ultimul lucru pe care şi l-ar dori.

Rezultatele unei cercetări (Sheena Josselyn şi Paul Frankland)  publicate pe 12 mai, anul acesta, relevă faptul că neuronii nou formaţi în hipocamp – o regiune cerebrală implicată în formarea amintirilor, pot destructura informaţii engramate anterior. Rezultatele ar putea explica de ce este atât de dificilă reactualizarea informaţiilor infantile – amintirile din copilărie.

În cazul oamenilor şi altor câteva mamifere, în regiunea hipocampului (o structură subcorticală în formă de căluţ de mare) se nasc neuroni pe tot parcursul vieţii, la început mai intens, apoi din ce în ce mai lent, odată cu vârsta. Cercetări anterioare au relevat faptul că stimularea proliferării neuronale  înainte de un proces de învăţare contribuie la sporirea capacităţii de engramare. Cercetarea de faţă, însă, sugerează faptul că neuronii care se formează după  ce informaţia nouă a fost învăţată, o degradează.

Conţinutul memoriei are la bază înlanţuiri de neuroni. Este lesne de înţeles că atunci când într-o astfel de înlănţuire se interpoziţionează neuroni noi, reprezentarea “stocată” în aceasta se distruge dar concomitent, capacitatea de stocare a informaţiei creşte.

Despre existenţa neurogenezei se ştie deja de ceva timp. În urmă cu mai bine de 10 ani, însă, Henriette van  Praag a descoperit unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre acest fenomen. Experienţa poate regla ratadiviziunii celulare, supravieţuirea neuronilor nou formaţi (celule stem nervoase) şi abilitatea acestora de a se integra într-un circuit neuronal existent. Soarecii adulţi care au fost mutaţi dintr-o cuşcă simplă, goală, într-una mai mare, dotată cu roţi de alergat şi alte obiecte, au experimentat o semnificativă intensificare a neurogenezei. Este suficient ca şoarecii să alerge într-o roată pentru ca numărul de celule în diviziune din hipocamp să se dubleze.

sursa:

Scientific American, 12 mai 2014

Scientific American, 1/2004

Anxietatea, panica si fobia sociala

Florin

Anxietatea reprezintă o dimensiune normală și adaptativă a vieții atât timp cât nu-ți afectează calitatea vieții. Este normal să ai și griji și temeri, este nesănătos sa ai doar griji și temeri. Cel mai des întâlnite forme ale anxietății sunt anxietatea generalizată, tulburarea de panică (cu sau fără agorafobie) și fobia socială. Ansamblul tulburărilor anxioase afectează viața a circa 14,6% din ansamblul populației. Atât femeile cât și bărbații pot afectați de tulburarea de anxietate generalizată, prezentă la aproximativ 4,5% din totalul populației. Numai 10% dintre pacienți, însă, cer ajutorul specialistului. Ceilalți consultă medici generaliști care prescriu de regulă calmante ale căror efecte nu durează în general mai mult decât perioada administrării. Cu toate că anxietatea generalizată poate fi mai puțin alarmantă decât atacurile de panică și agorafobia, 5% din cei care dezvoltă această tulburare v trăi cu ea tot restul vieții, devenind în timp vulnerabili și la alte tulburări ca panica, agorafobia (izolare socială), depresia și complicații ale acesteia (suicid, tulburări alimentare etc.)

Poți suferi de anxietate generalizată dacă ai:

1. tendința la îngijorare persistentă de minim 6 luni cu privire la profesie, sănătate, familie etc.
2. lipsa controlului voluntar asupra îngrijorărilor;
3. Cel puțin 3 din următoarele:
– agitație, surescitare
– oboseală cronică
– insomnie de adormire sau trezire
– tulburări de concentrare
– iritabilitate, furie
– tensiune musculară

Poți suferi de tulburarea de panică dacă ai:

1. Atacuri de panică în mod repetat (palpitații și spaima de moarte iminentă, leșin sau ”nebunie”, senzație de sufocare/nod în gât, transpirație și senzație de ”rece pe șira spinării” sau bufeuri de căldură, furnicături la nivelul mâinilor sau picioarelor, amețeală, vedere încețoșată)
2. Cel puțin unul dintre atacuri a fost urmat timp de cel puțin o lună de unul sau mai multe dintre următoarele:
– preocupare persistentă de a nu avea atacuri ulterioare;
-teamă în legătură cu implicațiile sau consecințele atacului
-evitarea situațiilor similare celei în care ai suferit primul atac
*Tulburarea de panică este adesea însoțită de agorafobie. Dacă pentru a evita locuri și situații în care ai suferit atacuri de panică ai tendința de a nu mai părăsi domiciliul (sau ai dificultăți în a o face) poți suferi și de această complicație.

Poți suferi de fobie socială dacă ai:

1. O frică puternică și persistentă în fața unor situații sociale în care ai putea fi observat sau în care te expui în fața unor persoane necunoscute; teama de a nu fi criticat, umilit, de a nu stânjeni, de a-ți trăda simptomele anxioase (tremor, roșeală în obraji, ton vocal modificat)
2. Expunerea la situațiile sociale de care te temi provoacă invariabil anxietate care se poate manifesta sub forma unui atac de panică
3. Ai tendința de a evita situațiile sociale de care te temi

Terapia cognitiv-comportamentală își propune să evidențieze interacțiunile subtile dintre cogniție, emoție și comportament. Aceste triade reprezintă cercuri vicioase rigide și autopotențiatoare care mențin și amplifică în timp tulburarea. Ajutându-te să-ți modifici stilul cognitiv, psihoterapia cognitivcomportamentală acționează asupra cauzei tulburării, spărgând cercul vicios care generează emoțiile și comportamentele problematice.